|
Fantasme materne între fiction și non-fiction
Lect. Univ. Dr. Mihaela URSA-POP,
Departamentul de Literatură Comparată, Facultatea de Litere, Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca
„Maternitatea este una dintre marile pete oarbe ale culturii teoretice. Subiect cvasi-invizibil discursurilor conceptuale, ea rămâne – cel mai probabil – ultimul nostru tabu teoretic. Nu numai femeia este implicată în această obnubilare, ci şi un anumit tip de relaţie cognitivă şi ontologică, a cărei relevanţă se află în creştere. Percepută ca înglobare de subiect în interiorul unui alt subiect, sau ca gestaţie a obiectului în subiect, ca dedublare, exil de sine sau ca expulzare a unui alter, maternitatea ca simbol bântuie cultura - cu atât mai mult cu cât nu încape în vocabularul teoretic al unei epoci sau al alteia - , ca o fantomă de-a casei. Prezentarea din cadrul atelierului este concepută ca un pretext de dezbatere pe tema posibilităților de reprezentare a maternității în imaginarul de tip ficțional (mitologie, proză, poezie), dar și în cel de tip științific (medical, filosofic, antropologic), care nu este – decât la o privire superficială - lipsit de „invenție” metaforică. Termenul de imaginar este utilizat în sensul pe care i-l acordă Gilbert Durand, Gaston Bachelard sau J. J. Wunenburger, ca mecanism, dar și depozit generator de reprezentări imagistice de tip comunitar, colectiv. Termenul de fantasmă este utilizat în același sens: el nu înseamnă aici nici „elucubrație”, nici „fantomă”, ci mai ales imagine reprezentativă și metaforă. Scopul investigării acestor reprezentări are o relevanță antropologică evidentă: felul în care un anumit regim ficțional sau științific codifică în imagini maternitatea traduce în ce măsură acesteia i se acordă valoare pozitivă sau negativă, semnalează zonele de criză conceptuală și poate constitui un indicator important în stabilirea politicilor sociale și comunitare. Date fiind limitele de timp, o primă parte a prezentării va fi dedicată unei foarte rapide treceri în revistă a câtorva dintre metaforele-fantasme care descriu sarcina, femeia însărcinată, copilul, pentru a se opri apoi – pentru discuția principală – asupra a două elaborări fantasmatice demne de tot interesul: imaginea tatălui care dă naștere (un tată-mamă), asociată la rândul său imaginii mamei virilizate (o femeie-bărbat). Anticipez deocamdată doar două dintre justificările acestor elaborări fantasmatice: prima ţine de apărarea principiului Tatălui în contextul unui imaginat deficit de prezenţă a contribuţiei masculine la procreaţie, mai exact la naştere. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (momentul atestării concepţiei ca unire a unui ovul cu un spermatozoid), paternitatea rămîne de domeniul incertitudinii şi este legiferată juridic ca o problemă de opţiune a posibilului tată (care îşi recunoaşte sau nu copiii), iar încercarea de a păstra autoritatea Tatălui in absentia e justificată imaginar (v. S. Freud, în Moise şi monoteismul - despre mitul fondator al Tatălui, fundamentat pe „ceea ce nu poate fi văzut”). A doua este faptul că, procreând, femeia este percepută ca ameninţătoare, pentru că l-ar putea înlătura cu totul pe bărbat (deși strict simbolic!) de la misterele naşterii; de aceea, așa cum au observat psihobiologii, deși este dincolo de orice îndoială științifică faptul că femeile nu pot procrea în absența partenerilor masculini, „o cantitate imensă de efort şi anxietate avea să fie investită” pentru a se dovedi că într-adevăr aşa stau lucrurile (v. Thomas Laqueur, Corpul și sexul de la greci la Freud). În concluzie, propunem investigarea unor imagini pe care ne-am obișnuit să le percepem fie ca pe niște „explicații obiective” (de ex. descrierile medicale), fie ca pe niște ficțiuni literare (de ex. miturile sau proza) într-un registru integrativ: ele sunt în primul rând reprezentări imagistice și obligatoriu ficționalizate ale unor comunități istorice, iar „spargerea codurilor” de reprezentare este nu numai un exercițiu de lectură critică și de luciditate recomandabil, ci – mai important – un punct de pornire pentru articularea unor etici și politici sociale.”
|
CONTACT
Schiţa prezentării Atelierului din data de 29 mai 2013
